GÂND'I, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A-si forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. si tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. si intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. si intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. si refl. A lua în considerare (că...), a-si da seama (că...). 5. Refl. A intenţiona (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. - Din gând.
Sursă : DEX'98 (9957)  - gall

GÂND'I vb. 1. v. chibzui. 2. a chibzui, a judeca, a socoti, (înv. si reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. v. con-sidera. 4. v. concepe. 5. v. inventa. 6. v. bănui.
Sursă : Sinonime (185652)  - siveco

gând'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. gând'esc, imperf. 3 sg. gânde'a; conj. prez. 3 sg. si pl. gânde'ască
Sursă : DOR (248353)  - siveco

A SE GÂND//'I mă ~'esc intranz. 1) A fi constient (de ceva); a-si da seama. 2) A-si aduce aminte, evocând în memorie sau în imaginaţie. ~ la anii de scoală. /Din gând
Sursă : NODEX (336023)  - siveco

A GÂND//'I ~'esc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele si fenomenele din realitatea înconjurătoare. 2) A-si aplica reflecţia; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gândul; a fi cuprins de îngrijorare; a păsa; a se îngrijora. 2. tranz. 1) A găsi de cuviinţă; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta în gând; a avea în intenţie; a intenţiona; a dori. /Din gând
Sursă : NODEX (336022)  - siveco